Vine vâjul, cui îi pasă?

Cred despre mine că sunt o persoană înţeleaptă. Gândesc înainte să vorbesc, nu fac lucruri nerezonabile, planific ceea ce se poate planifica, îmi reînnoiesc actele înainte să expire. Respect regulile locului în care mă aflu la un moment dat, indiferent dacă e vorba de o ţară, un loc de muncă sau casa unui om. Sunt atentă la recomandările făcute de oameni cu autoritate în situaţii speciale şi le urmez pentru că nu cred că trebuie să-mi complic existenţa doar de dragul de a fi Gică-Contra.

Acestea fiind necontestabile, trebuie că s-a petrecut un fenomen total ieşit din comun ieri, pe seară, o furtună magnetică, ceva, un moment de blanc de raţiune, ca un soi de reset, care mi-a acoperit creierul cu nori în acelaşi timp cu cerul. Pe măsură ce afară se întuneca tot mai mult şi mai ameninţător, iar vântul îndoia deja copaci, am ieşit senini la cumpărături. În vreme ce la radio se anunţa continuu că vine vâjul şi lumea era sfătuită să „take shelter immediately„, ne continuam drumul, convinşi fiind că furtuna n-are să ajungă până la noi. În acelaşi timp, urma de creier care mai rămăsese în funcţiune a produs constatarea că nu suntem cu nimic diferiţi de americanii pe care i-a luat tornada pe sus cu magazin cu tot şi despre care ne întrebam de ce n-or fi rămas acasă când ştiau că vine furtuna.

Vroiam să ajungem la Costco. Pentru necunoscători, e un magazin de tipul Metro sau Selgros, o hală imensă făcută din foi de tablă prinse de o structură metalică, fără fundaţie prea solidă. Nu mai ştiu câte asemenea giga-barăci au fost distruse în State de tornade. Multe, în tot cazul. Deci acolo mergeam noi, într-un loc în care şi să vrei nu ai unde te adăposti. Ne minunam, pe drum, de cât de liberă era şoseaua şi, cu mintea pe câmpii cu soare, ne bucuram că nu vom pierde mult timp.

Ne-am bucurat şi că am găsit loc de parcare aproape de intrare, în condiţiile în care aproape că se întunecase de tot şi tunetele deveniseră atât de puternice încât declanşau alarmele maşinilor. Nici n-am intrat bine, şi-a pornit prăpădul. Ploaia cu grindină cât aluna izbind în tabla halei scotea un vuiet înfricoşător, dar numai pentru alţii. Magazinul aproape s-a golit, însă noi priveam afară printre plantele de la Garden Center să vedem dacă grindina nu ne pune în pericol maşina. Gândeam la fel de mult ca plantele din jur, evident.

Prin luminatoarele din tavanul halei de tablă se vedea cerul negru şi fulgerele aproape continue. Din când în când, pereţii tremurau sub vibraţia unui tunet mai puternic. Firesc, la un moment dat a căzut curentul. Generatoarele au ţinut aprinse câteva becuri, congelatoarele, frigiderele şi câteva case, deci, ne-am spus, puteam să ne continuăm cumpărăturile fără grijă. Peste alte câteva minute, a început să curgă apă şiroaie în câteva locuri, printre rafturi, iar angajaţii alergau cu mopuri şi găleţi, să limiteze dezastrul. I-am ocolit graţios cu coşul deja pe jumătate plin şi ne-am văzut de treabă.

În toată povestea este vorba despre aceiaşi oameni care acum două săpămâni, la un magazin de plante fiind, au lăsat totul baltă şi-au pornit spre casă după ce au auzit un tunet. Unul singur. Nici n-au mai fost altele după. Ce-a putut să se întâmple aseară cu creierul meu, cu capacitatea mea de a evalua riscul şi, până la urmă, cu instinctul de supravieţuire, mi-e imposibil să explic.

Am avut noroc. Furtuna a lovit puternic la nord şi la sud de locul unde ne-am aflat noi. Grindina nu ne-a stricat maşina, iar şoselele pe care ne-am întors acasă n-au fost blocate de copaci căzuţi, doar semafoarele se stricaseră. Abia când am văzut la televizor stricăciunile parcă mi-am recăpătat raţiunea şi-am priceput ce riscasem. Nu pot decât să sper că n-o să se mai întâmple niciodată să-mi tragă ceva obloanele peste unitatea centrală de procesare a informaţiei.

Anunțuri

4 responses to “Vine vâjul, cui îi pasă?

  1. Palpitant, eh? Nu sunteti sanatosi 🙂 La noi s-a rupt o creanga din copacul din fata casei si am avut noroc ca bagasem masina in garaj. Plus ca vreo trei ore n-am avut curent.

  2. las’ ca si la noi fuse furtuna, si picara cca. 11 copaci pe masinile aferente parcate, si pompierii avura de furca zdravan cu neste idioti care se plimbau romantic cu barca pe lacu morii. si au zburat neste scaune de plastec la un aquapark nou inaugurat. si cam atat.
    numa televiziunile ce se dadeau de ceasu mortii, salivand dupa un cataclism cu milioane de victime.
    in rest, ne-am vazut de treaba. parol.

    • Nici aici n-a fost chiar prapad, comparativ cu ce am vazut in State, dar zau ca nu era de plimbat. Copaci cazuti (sute), acoperisuri luate pe sus, case lovite de traznet, si noi pe drumuri.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s