O dată-n viaţă

Sunt lucruri, locuri, experienţe pe care, se spune, e indicat să le bifezi pe parcursul existenţei. Dincolo de clasicele casa-copac-copil, există multe alte căsuţe de marcat, în funcţie de cine face lista. Este o filosofie care se potriveşte de minune firii mele de explorator. Nu mă dau în lături de la nimic dacă nu e vorba de bungee jumping, mers cu maşina pe şosele care au de-o parte muntele şi de cealaltă hăul şi mâncat viermi ori embrioni de pui scoşi din ou.

Când am aflat că o dragă prietenă îşi sărbătoreşte ziua de naştere la un restaurant rusesc mi-am amintit că e o fiinţă plină de umor fin, dorincă să ne ofere o experienţă, nu doar o petrecere şi mi-am spus că da, era timpul s-o încerc şi pe asta. Restaurant rusesc e un fel de-a spune. În fapt, locul cu pricina e o sală specială pentru petreceri, cu meniu fix, bar deschis şi spectacol toată seara. Meniu fix înseamnă cam de cinci ori mai mult decât poate mânca un om foarte înfometat. Ce înseamnă bar deschis nu cred că trebuie să explic, doar precizez că sticlele de vodca ocupau patru rafturi şi toate celelalte băuturi unul.

Acum, că a trecut, spun cu mâna pe inimă că o petrecere la un restaurant rusesc e o experienţă pe care trebuie, trebuie să o ai o dată în viaţă. Spectacolul e desăvârşit pe toate nivelurile lui: de la tonele de mâncare delicioasă şi spectaculos decorată, foarte apropiată de ce punem noi pe masă la petreceri, la paietele de pe rochiile doamnelor şi sarmalele din păr, la show-ul de pe scenă, cu cântăreţi scoliţi la conservator şi dansatori de la Teatrul Balşoi.

Aşa o defilare de decolteuri, ştrasuri, tocuri ascuţite şi rochii mulate am văzut ultima dată la alaiul de nuntă care se îndrepta spre un restaurant din Colentina, cu mese ruginite pe terasă şi scaune acoperite cu cearşafuri cu fundă. Aşa o colecţie de picioare dezgolite continuate în sus, după caz, cu siluete fragile ori rânduri de şunci tremurânde doar pe plajă la Eforie mai întâlneşti. Atâţia bărbaţi mangă, plângând la propriu unul pe umărul celuilalt de jale şi amar şi atâtea adolescente căzând de pe tocuri, tot la propriu, nu cred că mai există undeva decât într-un restaurant rusesc.

Doamne, cât au putut să bea două fetiţe de 20 de ani de la masa vecină, unde tatăl lor, săracul de el, îşi sărbătorea ziua de naştere! A plecat omul în toiul petrecerii să-şi ducă odoarele acasă, căci mai aveau puţin şi intrau în comă alcoolică. Acum, mi-a fost milă de el, dar tot el le-a crescut, nu altcineva.

În cel mai reuşit număr al spectacolului au evoluat trei poliţişti cât uşa – veniţi, ştiau ei de ce, puţin după ce a început distracţia – şi un domn mărunt, bine afumat, pe care îl pălise un acces de vitejie şi încercase să împartă nişte pumni. Numărul a constat în scoaterea scandalagiului de guler, chiar prin faţa scenei, în apaluzele asistenţei lucide. Nu l-au arestat, i l-au urcat nevestei în maşină, să-l ducă acasă.

Una peste alta, a fost o experienţă, cum să spun, instructivă. Nu era pe lista mea de lucruri musai de făcut, dar acum, că ştiu cum e, vă spun: mergeţi, o dată în viaţă, la un restaurant rusesc care are şi program artistic. Vă garantez o seară epică.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s