Roz

Când în Toronto pleznesc mugurii magnoliilor şi lasă la vedere petalele roz-cărnoase, încă înghesuite strâns una peste cealaltă, ştiu că am program în primul weekend care urmează. E vremea pelerinajului anual la parcul de magnolii de la Niagara. În peninsulă, vremea e mai blândă şi soarele mai darnic decât în metropolă. Muguri în Toronto înseamnă flori deja deschise la Niagara, în toată splendoarea lor roz. O săptămână în plus şi prospeţimea păleşte, iar rozul se acoperă de pete maronii. Încă una şi poţi să mergi cu grebla în parc, dacă vrei să vezi o floare de magnolie laolaltă, căci petale sunt mai multe pe jos decât pe ram.

Parcul de magnolii, parte a grădinii botanice din Niagara, e ascuns necunoscătorilor. Ca să-l găseşti, trebuie să ai curiozitatea să vezi şi ce e dincolo de potocava cascadei, spre sud, la „rapids„, acolo unde apa râului se învolburează ameţitor înainte să cadă în gol. Copacii de vată de zahăr sunt primii pe care-i vezi, dar când treci strada descoperi un întreg paradis floral. Covoare de narcise şi lalele  înconjoară clădirea serei de plante tropicale în forme bizare şi culori care aproape că rănesc retina.

În fapt, întreaga regiune Niagara este o rezervaţie naturală, o grădină botanică întinsă pe sute de kilometri pătraţi. Este capitala nord-americană a narciselor, titlu conferit de cele peste 30.000 de narcise care ies în fiecare an doar în orăşelul de lângă cascadă. Cineva le-a plantat odată, demult, dar în timp s-au naturalizat şi acum cresc fără intervenţia omului. Când narcisele şi lalelele trec, vin bujorii, apoi trandafirii şi după ei florile de toamnă. O frumuseţe depăşită doar de măreţia cascadei.

Duminică a fost, aşadar, vremea pelerinajului. Am mulţumit cuiva sus pentru vremea perfectă şi altcuiva, nu ştiu cui, aici pe pământ, pentru că a ţinut lumea acasă şi a lăsat şoseaua şi staţiunea rezonabil de (ne)aglomerate.

Fotografiile care urmează sunt cu dedicaţie pentru Amalia.

Una dintre aleile parcului. Cum să nu mă duc în fiecare an să văd aşa o minunăţie?

Printre ramuri, se zăreşte râul învolburat, de cealaltă parte a străzii cu doar două benzi:

 Altă alee, acelaşi râu undeva, dincolo de şosea.

 Numai mie mi se pare că florile de magnolie au o senzualitate carnală?

Şi, desigur, energizantul pentru care vin de fiecare dată la Niagara: căderea de apă de o forţă supranaturală.

Anunțuri

5 responses to “Roz

  1. nice

  2. draga mea,
    in timp ce citeam primele doua paragrafe si inca nu derulasem sa vad pozele, am zis ca iti las un comentariu sa te rog sa pui poze.
    acum nu-mi ramane decat sa-ti multumesc.

    • Cu tine-n gand am facut pozele 🙂
      In alta ordine de idei, vad ca la voi a venit vara de-a binelea, lucru pentru care va invidiez rau 🙂

  3. Vai ce frumusete e aici, poti sa mori de inima langa copaceii astia! Sunt mi-nu-nati! Nu pot decat sa mor de invidie ca ai ajuns inaintea mea la ei, desi nici nu prea stiu cu ce se mananca invidia asta, in general. E un sentiment nou, deci doar asta poate sa fie 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s