Primăvară, unde eşti?

Aşa se emoţionase Anutza la vederea primului ghiocel pe anul ăsta, că am şi promis că plec şi eu la vânătoare de semne de primăvară. Sâmbătă, pe-un soare promiţător, am văzut undeva, peste drum, un copac pe care părea că apăruseră mâţişori (mugurii aceia pufoşi de primăvară, ştiţi care). Mi-am pus rânjetul emoţionat pe faţă şi-am purces la traversat, să văd mai de aproape cum renaşte natura la viaţă. Dar cum mă apropiam, rânjetul pălea încet, încet, direct proporţional cu realizarea faptului că mâţişorii erau, de fapt, beculeţe rămase atârnate-n pom de la Crăciun, pe care ne-gospodarul casei nu se învrednicise să le dea jos.

Cu speranţa încă vie, am aşteptat ziua de duminică. Şi, ce să vezi, alb pe jos. Nu de ghiocei, de zăpadă! Ninge şi-acum, o zăpadă apoasă şi nesuferită. Şi-mi amintesc că anul trecut, exact pe 3 aprilie, eram la pădure, la primul grătar al anului, în tricouri cu mânecă scură. Unde-s primăverile de altădată?

Anunțuri

20 responses to “Primăvară, unde eşti?

  1. e clar, primavara VA vine mai tarziu tuturor, anul acesta. Nu ca m-as plange, dar aici soarele arde ingrozitor, nici macar la modul placut. In timp ce la umbra e frig.

    • Sigur, nu ma asteptam sa fie toti anii precum ultimii doi, cu ierni usoare si primaveri cum am invatat la scoala, de purtat pardesiu, nu palton, nici jerse. Mi se spune ca oricum iarna, care mie mi se pare interminabila, e inca departe de ce poate iarna in Canada. Dar asa m-am saturat de alb si gri si copaci goi si tremurat!
      Chiar, cum e primavara la tine?

  2. Primavara de anul asta e la noi: au inflorit in livada toti ciresii. De luni pana sambata!!!!!

  3. Noi am avut 70 de grade ieri si anuntz oficial ca mi-au iesit frunzele de lalele din pamant, sunt cam de 2 cm deja, URAAA! 🙂

    • Asta e un fel de ciuda-ciuda 🙂
      Modelul s-a stricat de data asta pentru ca frigul n-a mai venit de la Vest, de la voi adica, ci dinspre NE. Canadian pur-sange.
      70F ziceai? Uf 😦

  4. interminabila, clar. Duminica a fost cald, nu zic nu, pe urma noaptea a venit niste un pic de ploaie tropicala, se agitau brazii mei ca palmierii. Nu, nu, io nu renuntz la basca mea inca.

    • S-a mai luminat si la noi si tot sper ca sambata ca ma pot duce la padure. 14 grade, cat au spus ca o sa fie, ar trebui sa fie suficiente in jurul focului. Sa vedem…

  5. Primavara nu a fost, am trecut direct la soare naucitor. Mi se spune de la Roma ca e la fel, primavara a fost intr-o zi, acum e o caldura ciudata.Amalia, dar si cand o sa dai cu basca de pamant…

  6. Apropo de beculeţele din pom… alea de la Crăciun nu le mai dă canadianu’ jos pen’ că mintenaş vine ziua Valentinei şi tre’ păstrată atmosfera de sărbătoare… pe astea de ziua Valentinei nu le mai dă jos pen’ că acuşica dă iepuraşu’ ciocolatiu de Paşte, şi doar şi acesta treb’e sărbătorit cum se cuvine, nu? Ai ghicit – şi ziua Reginei, şi ziua Vrăjitoarelor tre’ sărbătorite cu beculeţe-n pom. După care la ce să le mai dea jos omu’ că doar bate Crăciunu’ la horn…

  7. Şi apropo de ghiocei în Toronto, dacă promiţi să faci poză cu ramă 🙂 trimit adresa – eu am văzut de mai multe ori prin faţa caselor de pe străduţa me’. Parcă şi anul ăsta s-au arătat, la precedenta mini-primăvară (aia de câteva zile ce-a trecut peste oraş acu’ f’o săptămână, două…).

  8. Primit strada, multam. La o aruncatura de bat de mine.

  9. Înseamnă că suntem vecini. În zona de care ziceam nu e deloc o surpriză să auzi vorbindu-se româneşte pe stradă. (Bine, şi chineză – dar pe asta oricum o auzi peste tot :-).)

    • Noi suntem, deocamdata, singura familie de romani din bloc, dar stiu cateva familii care locuiesc in zona ta. Iar mai multa chineza decat in Willowdale numai in China Town auzi.

  10. Willowdale nu e cumva în apropiere de „Hotel Bucureşti”?

  11. 22 Elkhorn Dr. (parcă). Nu ştiu care-i mai e statul acuma, dar acu’ 10 ani pe puţin un sfert din locuinţe erau ocupate de români. O dată am fost şi eu la colindat în Toronto, şi acolo a fost locul principal de acţiune. Trăgeam cu urechea la uşă, şi dacă auzeam vorbindu-se româneşte băteam şi-ntrebam dacă primesc colinda :-). Mulţi primeau. (Mai erau şi excepţii… unu’ ne-a-ntins 10 dolari şi ne-a trimis să cântăm la altă uşă :-). Dar faza cea mai comică a serii a fost când unul din trupa de colindători şi-a descoperit un consătean; erau şi un fel de rude mai îndepărtate…) Atunci am auzit că blocului cu pricina îi spune „Hotel Bucureşti”, fiind un loc destul de popular ca prim popas pentru nou-veniţii din România.

  12. ps/ „Hotel Bucureşti” nu e hotel, per se. E o clădire în care se-nchiriază locuinţe. Care locuinţe nu sunt tocmai cele mai bine-ntreţinute din oraş. (Nici cele mai proaste – am văzut mai naşpa.) Chiria e pe măsură.

    În fine, dacă ai chef de experienţe inedite, postează-te-ntr-o zi de vară-n faţa clădirii şi vezi cât trece până auzi vorbindu-se româneşte. Eu pariez pentru maxim 10 minute. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s