Fascinaţia diabolicului

Pun pe seama unei deformaţii profesionale, căpătată în mai bine de 15 ani de ziarisică, neputinţa de a mă desprinde, în ultimele 4 zile, de site-urile care transmit în timp real audierile unui scelerat care a ucis două femei, a agresat sexual alte două şi a furat de 82 de ori, din diferite case, lenjerie de damă, în multe cazuri de fetiţe, chiar.

Personajul nu e un infractor oarecare şi cred că de aici vine fascinaţia cu care toată ţara, şi nu numai, urmăreşte dezvăluirile sordide din tribunal. Este povestea cu care începeam acest blog, cândva în mai. Faptele se petrecuseră deja de câteva luni, şi, aşa cum anticipam atunci, n-au dispărut nici o clipă din dezbaterea publică. Pentru că într-o ţară în care nu se întâmplă mare lucru, un asemenea eveniment captează conştiinţa publică pentru multă vreme.

Sceleratul este comandantul celei mai mari baze aeriene din Canada, o unitate specială care asigură transportul trupelor în Afganistan sau în locuri de antrenament şi al ajutoarelor în zone calamitate. Se ocupă, de asemenea, de transportul demnitarilor. Colonelul Russell Williams a pilotat avioane în care s-au aflat prim-miniştri canadieni, miniştri, guvernatori, parlamentari. În 2005, a fost chiar pilotul Reginei Marii Britanii, lucru speculat acum de ziarele britanice, iar CBC, postul public de televiziune, a difuzat o secvenţă în care cei doi dau mâna. O captură (de aici); Williams e cel din stânga, cu mâna la chipiu:

Extistă, de asemenea, fotografii mai recente cu el şi alţi demnitari, făcute după ce colonelul începuse să intre pe furiş în case şi să fure lenjerie, câteva chiar după ce omorâse deja o femeie. Un exemplu  (de aici): Williams  (în mijloc) cu ministrul apărării, în ianuarie 2010. La vremea aceea, omorâse deja o femeie.

Russell Williams va fi obiect de studiu pentru psihologii criminalişti. Cei pe care i-am văzut deja la televizor spun că nu există în istoria criminologiei un astfel de caz, în care făptaşul să fi ocupat o funcţie atât de înaltă, cu o asemenea răspundere în societate şi să fi mascat atât de bine viaţa dublă pe care o ducea.

În diabolismul lui pervers, Williams intra în case pe care le studia înainte, proba piese de lenjerie pe care le găsea în sertare şi se auto-satisfăcea în patul victimelor în faţa unui aparat foto. Pleca apoi cu „trofeele” sale, pe care le aşeza meticulos în pungi şi cutii. Pozele le descărca în calculator şi avea grijă să scrie toate detaliile spargerii – zi, oră, cât a stat, ce a găsit, dacă au fost incidente. În câteva cazuri, a ieşit cu câteva secunde înainte să fie prins de locatarii casei, întorşi pe neaşteptate. N-o să pun link-uri către pozele pe care monstrul şi le-a făcut în dantele sau costumele de baie ale unor copii de 12 ani. E plin Google Image de ele şi cine e curios le poate găsi şi fără ajutorul meu.

După un an şi jumătate de furat, a trecut la atacuri sexuale. A intrat mascat peste două femei, una dintre ele vecina lui de peste drum, le-a legat, le-a dezbrăcat şi fotografiat, s-a fotografiat şi pe el gol, lângă ele, şi a plecat. Poliţiştii au dat abia atunci alarma în orăşelul în care s-au petrecut atrocităţile, aflat în apropierea bazei miliare.

Au urmat două crime a căror descriere te face să verşi. O colegă de-a lui Williams, caporal şi însoţitor de zbor pe avioanele care tansportă demnitari, şi o tânără care locuia singură, nu departe de casa lui. Le-a lovit, le-a violat de nenumărate ori, s-a îmbrăcat cu hainele lor, le-a pus pe ele să-i pozeze, pline de sânge, în lenjerie, a fotografiat şi a filmat TOT. Uneori cu camera pusă într-un unghi care să prindă scena, alteori cu camera în mână. Există pe film bătăile, există violurile, există inclusiv momentele în care cele două îşi dau ultima suflare.

(sursa foto)

A fost prins la o săptămână după a doua crimă, după ce poliţiştii au constatat că urmele de cauciuc şi de pantofi găsite lângă casa victimei se potrivesc cu maşina şi pantofii lui. A recunoscut atrocităţile pe care le-a făcut într-un interviu de peste 10 ore, condus magistral de un detectiv specializat în psihologie comportamentală.

Detaliile crimelor au fost făcute publice în ultimele trei zile, la audierile din tribunal. Procurorii au decis, înţelept, să nu facă publice filmele, ci doar descrierea lor şi câteva poze cu Williams, dar niciuna cu victimele. Au mai decis că jurnaliştii nu vor avea dreptul să filmeze sau fotografieze în sala din judecată, dar vor putea folosi telefoanele sau laptopurile ca să transmită în timp real. Singura înregistrare video pe care au dat-o presei este o variantă editată a interogatoriului.

Am stat, aşadar, de luni, conectată permanent la două site-uri de ştiri şi la Twitter, mai întâi curioasă în faţa unui demers tehnologico-jurnalistic fără precendent. Curiozitatea s-a transformat în şoc şi mai apoi în greaţă, pe măsură ce apăreau detaliile faptelor comise de acest monstru. Şi cu toate astea, nu m-am putut desprinde de site-uri, aşa cum nu pot înceta să mă gândesc la povestea asta.

Cuvântul „fascinant” din titlu nu-mi aparţine. Este folosit de toată presa pentru a descrie acest subiect. Un psihiatru spunea, aseară, că mintea umană este fascinată de ceea ce nu înţelege. Un fost comisar spunea că poliţiştii nu încearcă niciodată să înţeleagă un agresor sexual, ci doar să-l prindă. Tocmai ca să nu cadă în capcana fascinaţiei.

Dezbaterea va continua şi după condamnarea lui Williams. A primit închisoare pe viaţă, fără drept de a cere eliberare condiţionată mai devreme de 25 de ani. Una dintre componentele dezbaterii este felul în care presa a prezentat acest caz – aspect pe care l-am urmărit în paralel, cu un alt fel de fascinaţie şi care va intra în manualele de jurnalism ale epocii digitale. O sa revin, sunt multe de spus despre asta.

Până atunci, dacă vă fascinează minţile diabolice şi aveţi trei sferturi de oră, uitaţi-vă la acest documentar. Spune toată povestea.

Anunțuri

5 responses to “Fascinaţia diabolicului

  1. Doar un scurt comentariu, secundar subiectului din articolul tău – fotografiatul şi filmatul în sălile de judecată este interzis peste tot (în America de Nord, cel puţin) şi de foarte multă vreme. Poate ai observat că-ntotdeauna când apar reportaje despre procese în curs de desfăşurare imaginile care le-nsoţesc sunt schiţe (sketches), nu fotografii.

    • Da, noutatea a fost faptul ca s-a permis folosirea laptopurilor si telefoanelor pentru transmiterea informatiei in timp real. Pentru jurnalisti, provocarea a fost respectarea regulilor deontologice simultan cu rapiditatea transmisiei si limita de 140 de caractere pe mesaj. Plus transmiterea informatiei intr-un fel care sa descrie cat mai bine oroarea care se dezaluia in sala.

  2. Apropo de chestia asta cu „ciripitul” (aka tweetering) în direct din sala procesului: citeam pe undeva că s-ar putea să fie o tehnică de oripilare suplimentară a publicului spectator, astfel încât peste 25 de ani sau când a fi să aibă inculpatul dreptul de a aplica pentru eliberare condiţionată, să mai existe încă suficient de mulţi oameni îngroziţi de ce s-a-ntâmplat acum încât să nu-i treacă nici unui judecător prin cap ideea de a-l elibera.

    • Si pozele cu Williams in lenjerie de fetite tot de asta le-au dat presei, ca si inregistrarea interviului. Sa vada lumea si sa tina minte. Un fel de „Sa nu uiti, Darie!”

  3. După mine unu’, pentru un individ ca Williams ăsta singura rezolvare e ştreangul – a săvârşit crimele cu atâta cruzime şi sânge rece încât nu văd ce altceva ar putea merita. Din păcate, în Canada, la momentul actual nu există posibilitatea unei astfel de sentinţe. N-am prea înţeles de ce nu există măcar posibilitatea de a fi condamnat fără nici un fel de posibilitate de eliberare condiţionată, niciodată.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s