Moineşti

Era ultimul lucru la care mă aşteptam atunci când am ajuns din nou în oraşul copilăriei. Un complex comercial canadian, căruia i se făcea reclamă prin bannere prinse de-a latul străzii. Nu, nu m-am dus să văd cât de canadian e magazinul. Pentru altele venisem.

Nu mi-am iubit oraşul câtă vreme am locuit în el. Din momentul în care am început să înţeleg cât de cât ce se întâmplă în jurul meu, mi-am dorit să plec de acolo. Am învăţat şi-am luat coroniţă tot liceul ca să pot intra la o facultate  bună, de unde să prind repartiţie într-un oraş mare, cu teatru şi filarmonică. Alesesem Electronica şi secţia Aparatură de Bord după un criteriu extrem de pragmatic: cu buletin de Moineşti, aveam aproape garantat un loc la fabrica de avioane din Bacău. Oraş cu teatru şi filarmonică la vremea aceea. A venit Revoluţia, dar tot Aparatură de Bord am făcut. Nu ca să lucrez în Bacău, ci pentru că era cea mai uşoară secţie din Electronică, iar interesele mele profesionale migraseră, între timp, aşa că nu mai vroiam decât diploma, obţinută cât de uşor se putea.

Până acum câţiva ani, n-am petrecut la Moineşti mai mult de un weekend – două pe an. Mergeam să-mi văd părinţii, să respir aer curat, să cumpăr fragi la găleată vara şi să mănânc smântână care se face ca untul dacă o ţii la frigider. Dădeam bineţe oamenilor care mă salutau şi observam, cu fiecare an care trecea, că recunosc tot mai puţini dintre ei. Mă simţeam ciudat când colegi de serviciu de-ai părinţilor, pe care-i salutam respectuos în şcoala primară, îmi spuneu „sărutmâna” pe stradă. Şi de fiecare dată, la plecare, mă întrebam cum pot oamenii să trăiască într-un oraş fără teatru şi filarmonică. Teatrul şi filarmonica erau, de acum, figuri de stil, desigur.

Şederile mele la Moineşti au devenit mai lungi abia de când am plecat din ţară. Şi atunci am început să-mi redescopăr oraşul şi să-l îndrăgesc. Se întâmplă la Moineşti lucruri care par a fi dintr-o altă Românie decât cea despre care citesc în ziare, pe internet.

Ca în orice oraş normal din lume, dacă nu ai internet acasă, mergi la biblioteca publică. În Moineşti, biblioteca are un sediu nou şi câteva zeci de calculatoare, aproape mereu ocupate.

La piaţă, încă se mai găsesc roşii cu gust de roşii, borş de putină şi lapte proaspăt muls. Acum trei săptămâni, era expoziţie de ciuperci de pădure – roşcove, ghebe, hribi, nici nu mai ştiu cum le spunea – în lăzi aliniate printre găleţile cu măceşe şi cătină, toate vândute la preţuri derizorii, dacă iei în considerare de câtă muncă e nevoie ca să le culegi.

Parcul Tei, prin care trecea drumul spre şcoală, are gard şi bănci noi. Primăvara făceam aromaterapie acolo, sub crengile încărcate de flori. Monumentul eroilor Independenţei, unde am devenit pionieră, e îngrijit şi încă simbol pentru ceremonii în zile de sărbătoare.

Dar cel mai uimitor în Moineşti este spitalul. Clădirea albastră, în faţa căreia se construieşte acum un nou compartiment de urgenţe, nu spune mare lucru despre ceea ce se găseşte înăuntru, aparate demne de orice spital de oraş cu teatru şi filarmonică. Spune şi mai puţin despre profesionalismul şi sufletul oamenilor care lucrează acolo. Vin pacienţi din toată Moldova la spitalul din Moineşti pentru că au auzit că nu trebuie să-şi aducă medicamente şi pansament de acasă. Vin doctori din toată Europa la spitalul din Moineşti să opereze la Zilele Medicale. Cum reuşesc oamenii aceia să rămână oameni când sistemul îşi bate joc de ei într-aşa un hal, mi-e greu să înţeleg, dar mă face să-i respect infinit mai mult. Sunt oameni despre care nu scrie nici un ziar.

Uimitori mi s-au părut şi cei câţiva elevi de liceu, voluntari la o acţiune de recuperare a aparatelor defecte de prin case, care opreau respectuos trecătorii şi îi treceau pe listă pe cei care aveau ceva de aruncat. Mi-am amintit cât de lipsită de conţinut era noţiunea de voluntariat pe vremea când eram eu elevă. Când m-a oprit pe trotuar o fetiţă cu tricou verde, am lăsat-o să-şi spună poezia şi-apoi i-am mulţumit că face asta pentru oraşul din care, la vârsta ei, nu-mi doream decât să plec.

Anunțuri

14 responses to “Moineşti

  1. Ma simt dator sa va multumesc pentru cuvintele si gandurile frumoase in numele tuturor moinestenilor care spera inca sa vada un spectacol de teatru sau un concert nu in sala de festivitati a Primariei ci intr-o sala moderna, renovata a Clubului „LIRA”.
    Asteptam si alte opinii despre Moinesti, despre ceea ce am putea face pentru ca astfel de cuvinte sa le auzim tot mai des!
    V.Ilie

  2. Buna dimineata,
    Proiectul pentru renovarea clubului are bugetul validat? Felicitari!!!!!

  3. frumoase cuvinte- imi aduc aminte de vremurile cind eram la scoala, apoi la liceu – si cum – ca si tine – vroiam sa plec din acest oras – si , in sfirsit , am plecat – ramin numai amintirile ! cite ceva pare ca s-a schimbat …………… dar multe lucruri au ramas la fel, iar unele mai rau decit inainte ………………………….

  4. draga moshulu’ beatrice, brava bloaga, placutu-mi-a foarte… vazut-am fost ca ai a scrie cu anima despre municipiul aflator in confuza geografie moldava, sugrumat de dealurile care ii dau inconjur… frumoase cuvinte, multzamesc frumoz…

    ps: si eu iubesc moinestiul, mi-i drag taretaretare!

  5. exmoinestean,expodurean

    Ce ai putea face? Sa aveti wc-uri si apa potabila,macar ca acum 35 de ani ,domnule prim gospodar !

  6. Amintirile mele de acum 35 de ani sunt cam vagi spre deloc, dar apa e toata ziua (si noaptea) acum. Si e potabila, adica am baut-o asa, de la robinet, nefiltrata, nefiarta, si n-am patit nimic.

  7. Acum 35 de ani ,daca nu intrai la doamna Rosen sa-ti tragi sufletul si sa-ti incarci bateriile,gaseai tisnitori cu apa pe strada principala, wc-uri deschise si curate.Intr-o duminica , la distanta de 35 -40 de ani (dupa ce doamna Rosen a trecut in lumea celor drepti) am vazut si fata adevarata,urita , a tirgului cu pretentii de municipiu,in care si eu mi-am trait tinereata ,mi-am consumat iubirile si momentele de glorie.Nu trebuie sa patesti ceva ca sa-ti dai seama ca se poate si altfel.

    • Sigur ca mai sunt multe de indreptat, dar mie mi se pare ca directia e buna. Cata vreme am venit in Moinesti cate 2-3 zile pe an, n-am vazut decat ce nu era bine. De cand am inceput sa petrec ceva mai mult timp acolo, sa stau de vorba cu oamenii, am inteles ca lucrurile se misca. Eu am simtit diferenta si ma bucur.
      Nu sunt sigura ca am inteles care e obiectul nostalgiilor – cismelele si wc-urile publice? Sa le punem pe lista, domnul primar mai trage cu ochiul pe aici, am observat (ceea ce ma onoreaza).

  8. Pingback: An după an | Observaţii

  9. Pingback: Ce-mi lipseşte? | Observaţii

  10. Pingback: Ilustrate din Romania | Observaţii

  11. Acum au vopsit spitalul alb cu rosu!!!! Eu sunt „pe invers”. Am plecat dintr-un oras cu filarmonica si teatru si am venit aici. Dar nu as mai pleca de aici. Spun ca si Stefan Luchian: „Simt ca locurile astea ma iubesc”!

  12. rinel enghelberg

    „steaua fara nume” a lui M. Sebastian parca a fost scrisa in „steitl” , este potrivita si pentru Moinesti . Ma intreb cum au putut sa traiasca bunicii si parintii nostri acolo, unde nu se intampla nimic. In toamna lui 1972 am plecat la facultate, la Bucuresti , am realizat ca eram pregatit sa traiesc in orice loc din lumea mare . Apropos de d-na Rosen,buna prietena cu bunica mea,Ana Argintaru ,si eu eram tot timpul la ea , mancam dulceata de cirese amare si apa rece de la galeate .Bunica mea , era lenjereasa cunoscuta in oras, pe Tudor Vladimirescu , era locul de popas a insetatilor si prietenilor. Fiind copil , ma trimitea la clientii „buni” sa le aduc camasile noi sau cele reparate , acasa .Da, se rectificau si camasile odata , ca deasemeni si ciorapii , va amintiti de mica Hona?. Se manca bine , gustoasa si bio -nu exista cuvintul- , placut era toamna cu dulceturi, zacusca, si mere aduse de la Poduri .Amintiri, amintiri …… de 34 ani traiesc departe , in inima este o felie mare si pentru Moinesti . Rinel Enghelberg , Israel

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s