Monthly Archives: Septembrie 2010

Fotograme de pe E85

E85 e drumul care strabate estul Munteniei si Moldova toata. Pe vremuri, satenii ieseau la drum sa vada ce mai vand polonezii care veneau la noi in vacanta. Parca-i vad si-acum: in niste masini mici-mici, inghesuiti printre bagajele lor si gentile pline cu nimicuri stralucitoare care aveau priza la romani: oja sau farduri oribile. parfumuri dulci, tricouri sintetice si, desigur, treninguri.

Polonezii nu mai vin acum, dar comertul a inflorit de-a lungul drumului E85. Cum treci de Urziceni, satenii ii imbie pe trecatori cu struguri la kilogram sau la sac, must gata stors ori vin din recolta de anul trecut, la butelci de cate 5 litri. Spre Buzau, apar gradinarii, cu funii de ceapa rosie lunguiata, atat de frumoasa incat pare de plastic, ardei si rosii parca prea mari si prea facute dupa sablon, dovleci si pepeni tarzii. Undeva in Vrancea, un satean isi gasise nisa (nisha adica, diacriticele lipsesc): vindea tarite. Nu stiu cu ce succes.

Am mai mers pe E85, dar abia acum am observat o ciudatenie pe care nu pot s-o explic. Fiecare casa are in fata gardului, la drum, o bancuta. Oamenii ies pe bancuta si se uita la masini cu orele, fiecare in fata casei lui. Rar vezi cate doi, de obicei e numai unul, nefacand nimic altceva decat sa priveasca aproape in gol. La nici 10 metri distanta in stanga ori in dreapta e vecinul, cu care ar putea schimba o vorba, ar putea comenta ceea ce vad, sa le treaca timpul mai usor. Si totusi nu se baga in seama unii pe altii, desi imi inchipui ca n-or fi toti certati.

Ce-am mai constatat e ca de-a lungul lui E85, gardul e o institutie. Din plastic, sarma, sipci roase, lemn nou, fier forjat, beton ori caramida, gardul e emblema casei pe care o imprejmuieste. Din judetele prin care trece drumul, multi au plecat la lucru in Europa, cu telul unic de a strange bani pentru o casa, o masina si-un gard. Se vede treaba ca multora le-a iesit, daca  ma gandesc numai la maretia unora dintre gardurile vizibile de pe sosea.

Am mai bagat de seama ca, desi e ilegal, carutele inca mai circula pe E85, ca Milcovul nu-i mai mare decat un paraias atunci cand nu ploua cateva zile si ca gutuile nu s-au copt inca. Am mai vazut un indicator spre satul Tuta, in Bacau, si-as vrea sa stiu cum se numesc satenii de-acolo. Mi-au mai sarit in ochi doi caluti de ipsos, plasati in fata intrarii unui cabinet veterinar si ma gandeam daca o avea vreo insemnatate, asa cum au leii pentru chinezi.

Si-am mai tresarit cand am vazut pe firma unui magazin VASION. M-am gandit ca a cazut de pe firma inceputul numelui. Poate a fost Evasion, am zis, si vinde articole de turism. Poate Invasion, desi suna cam agresiv. Si-apoi, un „Noroc, Vasile, sunt Ion” auzit la telefon, in spate, m-a luminat.

De prin Bucuresti adunate

Bun, de-ajuns cu pauza si pozele care cica ar tine loc de o mie de cuvinte.

Observ prin Bucuresti de cateva zile si nu incetez sa ma minunez. Si in ciuda impresiei generale de dezastru, mizerie, lipsa de speranta, si-alte nihilisme, observatiile mele sunt de bine. Am nimerit in alta lume?

In primul rand, pe strada pe care locuiesc pot merge cu capul sus, fara teama ca o sa calc in excremente canine. In anii trecuti, ajunsesem sa fac o obsesie din a nu calca mai departe de doi pasi in casa cu incaltarile de exterior. Ce s-a petrecut intre timp, nimeni n-a stiut sa-mi spuna. Cum nu suspectez un acces de constiinta din partea stapanilor de caini, acces care sa-i fi facut sa iasa cu punga si lopatica atunci cand scot patrupedul la plimbare, banuiesc doar ca, din motive de criza, s-au imputinat patrupezii. Unde s-au dus, nu vreau sa ma gandesc, nu e treaba mea, dar trotuarul curat ma bucura nespus.

In al doilea rand, am primit zambete de la mai multe vanzatoare, raspuns la buna ziua, soapte ca fursecurile cu gem nu sunt de azi, sa iau mai bine pateuri (de dus in vizita, nu sariti), indulgenta la 40 de bani lipsa (returnati a doua zi, desigur), multumiri la finalul cumparaturilor si urari de zi buna. Iarasi n-am explicatie pentru schimbarea asta de atitudine. Sa-i fi facut criza pe oameni mai prietenosi? Mai zelosi la munca? Mai constienti ca zambetul face la fel de mult cat marfa buna? Sper sa nu le treaca, daca se termina criza.

In al treilea rand, am intalnit oameni la care tin si de care imi era tare dor. Am povestit si-am ras si-am depanat amintiri. M-am bucurat ca au avut puterea sa-si schimbe radical viata si ca acum arata si se simt grozav.

Ah, si de sub dogoarea celor 30 de grade de azi din Bucuresti nu pot sa nu mentionez ca, tragand cu ochiul la ce se mai petrece prin tara unde nu se intampla nimic, am aflat ca la Calgary a fost un grad azi-noapte si vreo 4 peste zi. Brr! In Toronto e canicula, 19 grade!

Nu cumva am inceput sa vorbesc prea mult despre vreme?

In Bruges

Stie cineva un magazin Zara mai frumos decat asta, in Bruges?

Culorile Parisului

Violete, mimoza, anason, trandafir, caramel sarat, ciocolata, ciocolata amara, mere, lamaie, cafea, vanilie. Cine are rabdare, sa identifice aromele.

„Parizianca” si garda de corp

Garda de corp ii spunea sa faca pasi. „Parizianca” se conforma.

Frantuzoaica

Paris – Gata de protest

In centrul Parisului, cu cateva ore inainte de mega-demonstratia impotriva revizuirii sistemului de pensii. Norocul meu, sa prind o greva nationala in vacanta. Noroc ca am avut alternativa la metrou si RER. Merci, Jo!