Arde ţara

Îmi vine să mă plâng iar de vreme, prea caldă, prea umedă şi prea nesuferită pentru sistemul meu respiratoriu, dar risc să fiu suspectată de asimilare completă în oceanul de politeţe şi corectitudine care mă înconjoară. Căci canadianul greu va trece la alt subiect de discuţie decât vremea, de teamă că întrebarea lui nevinovată va răni cine ştie ce sensibilităţi.

Mi s-a spus, de când sunt aici, să nu întreb „unde locuieşti?” decât sub forma „cât faci de acasă ?”. Poate interlocutorul stă în zona milionarilor şi nu vrea sa-i facă pe alţii să se simtă inferiori. Mi s-a mai spus să nu întreb „ai copii?”. Poate că persoana respectivă are o istorie nefericită care a împiedicat-o să aibă copii şi întrebarea stârneşte amintiri dureroase. Nici despre studii ori loc de muncă nu e indicat să întrebi, poate omul e geniu fără şcoală ori fără serviciu şi nu vrea să vorbească despre asta. De originea etnică nici atât, ca nu cumva să se simtă discriminat. „Unde ţi-ai făcut vacanţa?” nu e nici ea o întrebare nimerită, oamenii poate îşi anulează vacanţele din motive de bani şi nu vor să se plângă pentru că nu le stă în obicei.

Singurul subiect care nu deranjează pe nimeni este, aşadar, vremea. Dar n-o să mă mai plâng că mi se lipesc hainele de piele după două minute de mers, că ţâşneşte transpiraţia prin toţi porii şi că orice mişcare pare că-mi consumă de zece ori mai multă energie decât de obicei. Nu, nici vorbă să povestesc că beau litri de apă pe zi, în condiţiile în care, pe vreme normală, abia dacă mi-e sete.

Nu vreau să spun nimic din toate astea. Doar că am veşti că în România e mult mai rău decât aici. Arde ţara! Atât.

Anunțuri

2 responses to “Arde ţara

  1. Totate aceste griji presupun ca se desfasoara sub sloganul „to be politically correct”… Dar chiar asa? Ce reactie ai sesizat cand in mod involuntar si total nevinovat ai pus…. o intrebare normala? 🙂

    • Oamenii sunt, de fapt, mult mai normali decat sistemul. Regulile se pastreaza, in general, in grupuri mari, in care oamenii nu se cunosc. In grupuri mai mici, insa, conversatiile sunt absolut normale de la inceput. Intrebi de toate, esti intrebat de toate, poti sa faci si gafe culturale, dar oamenii sunt intelegatori si dispusi sa-ti vorbeasca despre cultura lor daca-i intrebi.
      La serviciu nu se discuta chestiuni personale decat in pauza, insa nu e peste tot asa? Sau n-ar trebui sa fie?
      Sigur, constipati exista peste tot. Am ramas putin incurcata cand la intrebarea „how was your weekend” am primit raspunsul „it was nice, I got to do some important things”. How exciting!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s