Lyl

Lyl are pielea de abanos, maro închis şi lucioasă de parcă s-ar unge tot timpul cu cine ştie ce loţiuni sau uleiuri. E înaltă şi zveltă, cu picioare de gazelă, spate drept şi gât prelung. Mâinile ei, cu degete subţiri şi incredibil de lungi, desenează în aer forme abstracte la fiecare mişcare. Are părul scurt, împins aproape tot timpul spre creştet cu o bentiţă colorată, ceea ce o face să arate ca şi cum i-ar sufla vântul din faţă. Are chipul senin, ochii iscoditori şi cel mai molipsitor râs pe care l-am auzit vreodată.

Lyl a venit din Ghana când avea 8 ani. Îşi pierduse tatăl într-un accident de maşină, iar mama a decis să-şi ia copiii, Lyl şi o soră cu cinci ani mai mică, şi să vină la verii ei, care îşi făcuseră deja un rost în Canada. Când a plecat din Accra, purta sandale şi rochiţă cu bretele, iar când a ajuns la Toronto şi-a pus cizme, căciulă şi palton, aduse de unchii grijulii. Nu-i era prea clar ce erau stelele albe care cădeau din cer ori stratul pufos adunat pe jos, peste care maşinile treceau cu o lipsă de respect care a făcut-o să plângă tot drumul de la aeroport în oraş.

Lyl este una dintre foarte puţinele femei de culoare din Canada care au curajul să-şi poarte părul aşa cum l-a lăsat natura. Mi-a povestit odată cât de important este părul în cultura Afro din America de Nord şi cum a nu-l îndrepta cu zemuri artificiale e o dovadă de neglijenţă foarte prost văzută în comunitate. Ca şi unghiile mai scurte de un inch şi necolorate strident. Una ca asta te scoate, practic, de pe piaţă, ca tânără femeie, crede-mă, mi-a spus, revoltată de nişte norme pe care refuză să le accepte.

O cred. Nu ştiu dacă a respins-o comunitatea ei din cauză că poartă părul creţ, dar ştiu că Lyl se pregăteşte să se mărite cu Aty. Aty de la Attila. Mi-a povestit că atunci când le-a intrat prima dată în casă  viitorilor socri, veniţi de 12 ani din Ungaria, ei n-au fost tocmai încântaţi. Acum se iubesc de-a binelea. Lyl e de filmat când încearcă să spună câteva vorbe în ungureşte; nu-i iese mare lucru şi-apoi râde sănătos şi, cum spuneam, molipsitor. A intrat definitiv în graţiile socrilor când a avut curaj să bea palincă şi să mănânce slană. Credeam că e dezgustătoare când o vedeam, dar e atât de buna! Mie-mi spui, Lyl?

De un an şi-un pic, Lyl şi Aty şi-au deschis o cafenea într-o zonă multi-culturală, care amestecă Asia, Estul Europei, zona iberică şi cea caraibiană. La cafenea, mama lui Aty supraveghează reţetele, moştenite din familie, să fie sigură că rămân autentice, Aty se ocupă de bani şi hârtii, iar Lyl de atmosferă. Găzduieşte expoziţii, prelegeri culturale, dezbateri de tot felul. Deja s-a scris de bine despre ei la ziar. Nu, slana nu e în meniu, nici palinca, altfel cronicarul ar fi fost la fel de intrigat, dacă nu dezgustat de-a binelea, de bucata de grăsime afumată şi licoarea care arde gâtul precum a fost şi Lyl la prima întâlnire cu ele.


Anunțuri

4 responses to “Lyl

  1. Ea din Ghana si el ungur? Hmmm.. Only in Canada 🙂

  2. Ce poveste, ce personaje! Dar nu e nimic neobisnuit aici. Pe strada parca sunt mai multe cupluri mixte (etnic vorbind), iar combinatia ea asiatica, el alb e de departe pe primul loc.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s