Acru

Aşa, revin după o serie de zile pline şi seri şi mai pline.

Steguleţele au dispărut de pe maşini, se mai văd doar câteva ale Spaniei purtate cu mândrie, dar fără acompaniament de claxoane, aşa cum s-a întâmplat duminică după-amiază, imediat după meci. Şi fără mulţimi ieşite în stradă ca să pună stăpânire pe câteva tramvaie şi autobuze, stârnind în presă întrebarea atât de specifică acestei ţări: nu cumva au mers prea departe? Adică bine, bucuraţi-vă, dar nu ne opriţi nouă tramvaiele.

Iar din scena atât de simpatică în care Casillias îşi sărută iubita-reporter în direct ce a înţeles cel mai citit ziar din ţară? A publicat un articol despre relaţiile la serviciu şi manifestarea publică a afecţiunii! Şi-au compătimit-o pe fată pentru situaţia embarasantă în care a fost pusă. Mâine cred că o să găsesc câteva articole scrise de feministele de serviciu despre cum a umilit-o Iker pe Sara în direct la televizor. Şi despre cum ar trebui să se facă nişte manifestaţii în Spania, să spună femeile că nu vor să fie tratate cu aşa o lipsă de respect.

Încurajatoare, totuşi, sunt comentariile, toate în gama „ce drăguţ”, plus câteva care-i îndeamnă pe autori să mănânce mai puţine murături. Să curgă mierea sau, şi mai bine, siropul de arţar, să mai îndulească acriturile!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s