G20: Bune intenţii

Summit-ul G20, desfăşurat pe 26 şi 27 iunie în Toronto, va rămâne în istorie prin suma exorbitantă cheltuită pentru organizarea lui: peste un miliard de dolari. Pentru localnici, va rămâne şi trauma unor scene de o violenţă nemaiîntâlnită până acum, într-o ţară care şi-a făcut un renume din politeţea şi toleranţa cetăţenilor ei. În plan politic şi economic, va rămâne doar un alt summit plin de bune intenţii.

Miliardul cheltuit pe măsuri de securitate a însemnat douăzeci de mii de poliţişti aduşi din toată ţara, un gard de beton şi sârmă înalt de trei metri, care a înconjurat sala de conferinţe şi hotelurile unde erau cazaţi delegaţii, plus aparate sofisticate de intervenţie în caz de nevoie, inclusiv tunuri sonice. Gardul şi-a dovedit eficienţa: liderii au plecat nevătămaţi, deşi o furtună, duminică seara, le-a întârziat unora zborurile. Poliţiştii, cu toată dotarea tehnică, au fost, însă, total depăşiţi de situaţie în prima zi a summit-ului, când anarhiştii au spart vitrinele a zeci de magazine, bănci şi restaurante şi au dat foc maşinilor de poliţie pe care le-au găsit în cale. Vinovatul – tehnologiile moderne şi reţelele de socializare. Cu ajutorul lor, a spus şeful poliţiei din Toronto, Bill Blair, grupurile de anarhişti şi-au comunicat reciproc amplasarea cordoanelor de securitate, ceea ce le-a permis să se regrupeze rapid şi să atace acolo unde nu erau poliţişti.

În Canada, scene de o asemenea violenţă sunt extrem de rare. O dovadă o constituie şi faptul că gazele lacrimogene au fost folosite pentru prima oară în istoria oraşului Toronto pentru dispersarea unor manifestanţi. Ultima dată când canadienii au văzut vitrine sparte şi maşini incendiate în ţara lor a fost în octombrie 1970, la revoltele separatiştilor din Quebec. Sub presiunea străzii, guverul lui Pierre Elliot Trudeau a declarat, atunci, starea de război. Numărul persoanelor arestate acum, peste 600, îl depăşeşte, însă, pe cel din 1970, 465. Pentru Canada, este clar că nu-şi va mai lua angajamentul să organizeze un summit de o asemenea anvergură prea curând. Poliţia va trebui să răspundă pentru lipsa de eficienţă a strategiilor sale, iar guvernul pentru suma uriaşă pe care a cheltuit-o. Parcă pentru a pune sare pe rană, preşedintele Franţei, Nicolas Sarkoyz, a cărui ţară va găzdui, anul viitor, summit-ul G20, a declarat că organizarea va costa o zecime din cât a cheltuit Canada.

Dincolo de gardul de protecţie, liderii ţărilor G20 au avut de discutat probleme importante, însă sintagma englezească „we agree to disagree” pare să fie cea mai bună concluzie a celor 45 de ore de negocieri pentru textul comunicatului final. Documentul trasează o direcţie cu care toate ţările semnatare au căzut de acord: reducerea deficitelor bugetare la jumătate până în 2013. Însă felul în care vor atinge acest nivel este lăsat la latitudinea fiecărei ţări. Europa îşi va continua programul de austeritate bugetară deja anunţat, în vreme ce Statele Unite nu sunt dispuse să renunţe la stimulentele fiscale ori să majoreze taxele. Impunerea de taxe băncilor este, de asemenea, o problemă ce va fi tratată de fiecare stat în parte. Ţările membre G20 au mai căzut de acord să implementeze politici care să susţină creşterea economică, dar şi acestea vor fi diferite, de la ţară la ţară. După cum a spus preşedintele FMI, Dominique Strauss-Kahn, aceasta a fost singura opţiune posibilă, câtă vreme ţările G20, atât cele cu economii dezvoltate, cât şi cele emergente, s-au aflat în situaţii similare acum un an, în plină criză, dar sunt în situaţii total diferite acum, la ieşirea din criză. Principalele provocări rămân dezechilibrele economice globale, lipsa locurilor de muncă şi datoriile împovărătoare, iar pentru depăşirea lor fiecare stat trebuie să ia măsurile pe care le consideră potrivite.

Summit-ul G20 de la Toronto a fost, în concluzie, un semnal clar de încurajare a suveranităţii naţionale, în contrast cu ideea de guvernare globală. În locul unor direcţii de urmat pentru toate ţările membre, reuniunea a trasat doar un cadru general pentru o cauză comună, creşterea economică, şi un angajament pentru politici convergente. Spre deosebire de summit-urile precedente, ţările participante s-au ferit să facă angajamente comune pe care ştiu că nu le pot respecta. Câtă vreme Grupul celor 20 va fi format din 20 de state suverane, orice document final al unei reuniuni la care participă ele va fi, de fapt, un document cu 20 de căi de urmat, nu una singură, căci capitalismul şi guvernarea globală sunt noţiuni paralele, care nu se întâlnesc niciodată, nici măcar pe hârtie.

PS1: Poza e de aici, una dintre zecile de imagini excelente făcute de Steve Russel şi ceilalţi fotoreporteri de la The Star.

PS2: O variantă editată a acestui text a fost publicată aici.

Anunțuri

2 responses to “G20: Bune intenţii

  1. Cred că ciocnirile între diverse „forţe de ordine” şi protestatari, în Canada, sunt mai dese decât laşi să se-ntrevadă. Bunăoară, ce s-a-ntâmplat în Quebec City în 2001 mie unu’ mi s-a părut mai violent decât ce-a fost în Toronto în 2010. Sau conflictul dintre OPP şi careva comunitate de nativi, în 1996, soldat cu moartea unuia dintre protestatari. Şi cred c-ar mai fi, dar nu-mi mai amintesc acuma… Oricum, ideea e că nu-i chiar aşa atmosferă de Rai netulburat pe tărâmurile frunzei de arţar.

  2. Quebec e putin altceva, are o intreaga istorie a protestelor de strada. Toronto nu, de unde si socul societatii civile la violentele petrecute.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s