Gâştele de Canada

Cică ele ar fi fost de vină pentru accidentul terminat fericit în râul Hudson, cu pilotul Sully transformat în erou. Zburau în cârd şi avionul nu s-a dat la o parte din calea lor. Turbinele au înghiţit câteva dintre ele, s-au blocat şi i-au creat drum lui Sully către cărţile de istorie a aviaţiei.

Nu ştiu ce fel de pilot era şi Sully, ăsta, să nu ştie el că gâştele canadiene au prioritate inclusiv în aer. Eu le văd pe pământ. N-au nici o treabă cu nimeni din jurul lor.

Maşini? Ce-i aia? Să stea frumos pe dreapta, să se dea din cale când trece măria sa, gâsca. Nu contează dacă e uliţa din faţa casei şi vrei şi tu, pe propritatea ta, să-ţi bagi maşina în garaj. Nu contează dacă e ditamai autostrada şi sute de şoferi ar vrea să ajungă la timp, nu să aştepte să se termine defilarea gâştelor. Nu contează dacă s-au instalat pe singurul loc liber din parcare. Pur şi simplu, gâştele au mai multe drepturi.

Oameni? Şi ei să facă bine să ţină distanţa regulamentară. Dacă te apropii nepermis de mult, sar la picior să te ciupească. Dar arma lor cea mai feroce în înfruntarea cu omul nu e ciupitura, de asta te mai fereşti cumva. Nu, gâsca loveşte parşiv şi murdar. Îşi depune deşeurile digestive fix pe treptele instituţiei, casei ori magazinului, pe unde trece omul în drumul lui spre clădirea cu pricina. Bine, zici, asta este, ieşi şi cureţi. Dar în zece minute sunt înapoi, de te şi întrebi cât trebuie să fi mâncat ca să producă atâtea excremente.

Eu, de cum le-am văzut întâia dată, am avut o singură viziune: mi le-am şi închipuit rumenite pe platou, pe-un strat de varză şi-un pocal de vin alături. Nici nu-ndrăznesc, însă, să povestesc vreunui localnic ce le-aş dori eu gâştelor canadiene. M-ar turna, probabil, la poliţia gâştelor că pun gând rău unui simbol naţional şi cine ştie ce s-ar mai întâmpla. Am jubilat acum câteva luni, când un politician local a propus, ca soluţie pentru completarea stocurilor de la banca de alimente, friptane de gâscă. Că şi-aşa zicea toată lumea că sunt prea multe, prea agresive, prea peste tot. Omul a fost nevoit să-şi retragă vorbele câteva zile mai târziu, după ce organizaţiile ecologiste au sărit .. ca muşcate de gâşte.

Anunțuri

5 responses to “Gâştele de Canada

  1. Ar trebui să le spui, discret, că suratele lor romane au ştiut să salveze un oraş şi nu s-au ocupat cu luatul la întrecere cu avioanele de pe cer.
    Mi-am amintit de cârdul de gâşte de la bunici şi ce frică mi-era de domnul gâscan care le conducea pe străzile satului şi sâsâia ameninţător către mine.
    Lady GaGa o avea ceva de spus?

    • Eu am şi-acum la sprânceana dreaptă semnul ciupiturii unui gâscan, de pe vremea când eram cam cât el de înaltă. Un an şi-un pic cred că aveam. Bine că nu mi-a scos ochiul. Probabil de-atunci mi se trage impulsul de a le pune la cuptor pe toate. Dar mă abţin să comentez. Aici, dacă spun că-mi place carnea de iepure mă consideră ăilalţi o făptură fără inimă, în stare să mănânce Easter Bunnies.
      Lady Gaga – altă poveste, gâgâie frumos.

  2. Aoleu, nu-mi imaginam ca gâscanul acela putea să-mi facă şi mai mult rău decât să mă lase cu frică de gâşte!
    La cuptor, pe varză, bine spui! Aş adăuga nişte găluşte:)

  3. Pingback: Despre veveriţe nărăvaşe | Observaţii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s