De gustibus

Că tot mă-ntreabă lumea ce-mi place şi ce nu în metropola în care trăiesc.

Imi place că:

– m-a învăţat, prin câteva lecţii simple, să nu judec oamenii după culoarea pielii sau forma ochilor

– noţiunea de hoţ de buzunare nu există; dacă mergi cu geanta deschisă, vei fi cel mult avertizat că s-ar putea să-ţi cadă portofelul

– merg pe stradă fără să mă fluiere nimeni

– nu mă simt diferită când cineva mă pune sa-i dictez numele de familie pe litere

– cu 8-10 dolari îmi iau un meniu de prânz la un restaurant japonez

– într-o oră şi-un pic ajung la Niagara cea tumultos curgătoare

– cele mai folosite cuvinte sunt pleasethank you şi sorry

– oamenii sunt relaxaţi

Nu-mi place că:

– oamenii sunt, totuşi, PREA relaxaţi; spre nepăsare, uneori, ca să nu zic din prima nesimţire

– feminismul a luat-o razna, şi încă rău de tot

– mâncarea e cam de plastic, cam plină de hormoni şi-alte porcării dacă n-o iei de unde trebuie

– telefonia mobilă e cu cel puţin 10 ani în urma Europei, în materie de preţuri şi flexibilitatea abonamentelor

– TOTUL merge cu electricitate, iar dacă e pană, poţi să tragi obloanele peste întreaga ta viaţă

Anunțuri

One response to “De gustibus

  1. Pingback: Poftă bună! « Observaţii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s