Montreal, sosesc!

Am plănuit de ceva vreme excursia de Victoria Day, când toată ţara are liber şi se declară deschis sezonul de grădinărit şi de mers la cabanele de vară (un sport naţional, povestesc altă dată cum nu pricep eu de ce şi-ar lua cineva O casă de vacanţă, într-UN SINGUR loc; ca să-şi facă TOATE vacanţele acolo? nu, mulţumesc).

Ador Quebec-ul. După cum spune prietena mea, poate pentru că nu locuiesc acolo. Sau poate pentru că, venetică fiind, privesc cu echidistanţă spre toate locurile şi lucrurile pe care le descopăr. Sau mai degrabă pentru că e unul dintre rarele locuri din America de Nord care-mi amintesc de Europa şi, mai ales, de Paris. Era şi-un banc – cum că erau două oraşe cu spirit european în America de Nord, Quebec şi New Orleans; dupa Katrina, n-a rămas decât unul (aici intră râsete). Deşi înţeleg că New Orleans e din nou ce-a fost, ba chiar şi mai şi.

La Quebec (City îi spun doar anglofonii, ca să facă distincţia între provincie şi oraş; pentru francofoni, e Quebec şi-atât, ba nu, e şi La Capitale Nationale, ha!) am fost anul trecut, tot de Victoria Day. Recomandări:

1. De mâncat, aici. Şi neapărat poză cu tufa de leuştean din faţă.

Notă: observaţi că prima recomandare are legătură cu stomacele şi, până la ele, de fapt, cu toate simţurile, căci în Quebec te duci să vizitezi, dar mai ales să-ţi încânţi papilele.

2. De plimbat, peste tot în oraşul vechi. Zeci de magazine, bistro-uri, galerii se înşiră de-o parte şi de alta a străzilor înguste. Mie îmi aminteşte de Montmartre, cu ceva mai multă culoare pe ziduri. Atât uni, cât şi cu model, sub formă de picturi murale.

3. De stat, depinde de buget. Sunt o mulţime de variante, de la auberges rustice, la boutique-hotels. Cu opţiunea de boutique-auberge, verificată, aprobată.

4. De neratat: choco-muzeul şi magazinul lui (trufe, pepite de cacao pură, îngheţată, etc., etc., etc.) şi acvariul.

Revenind la Montreal, l-am mai vazut în câteva rânduri, dar tot au rămas lucruri de bifat pe listă. Copita porcului era pe locul întâi, dar de unde să ştiu că se stă la coadă două luni pentru un loc? Am o rugăminte: nu citiţi cronicile restaurantului dacă n-aveţi în plan o excursie la Montreal în următoarele luni. E tortură curată. Iar dacă aveţi planuri de excursie, rezervaţi restaurantul întâi şi apoi hotelul. 6-8 săptămâni în avans, poate şi mai mult vara, după cum mi-a spus o domniţă la telefon, cu un accent delicios.

Şi mi-am mai propus ceva în deplasarea asta: să casc urechile la franceza quebecoasă, poate reuşesc să o pricep. N-am aşteptări prea mari, totuşi. Nici Aude si Judith, franţuzoaice sadea, colegele mele de la Schulich, n-au avut prea mult succes.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s