Întâmplări din ţara unde nu se întâmplă nimic (1)

Un gând mă frământă de când am venit în Canada: trebuie să fie al naibii de complicat să fii jurnalist într-o aşa ţară, în care nu se întâmplă (aproape) nimic demn de băgat în seamă, după standardele potrivit cărora am făcut jurnalism vreme de 15 ani în Romania. Să trebuiască în fiecare zi să-ţi baţi capul cu ce umpli o oră de program de ştiri sau 16 pagini de ziar. Să inventezi intrigi acolo unde nu-s, să răscoleşti după vreo poveste care ar putea să intereseze pe cineva, să ridici la rang de ştire întâmplări banale, să cauţi disfuncţionalitatea în condiţiile în care sistemul funcţionează aşa cum a fost gândit, chiar dacă nu perfect.

Uneori, însă, subiectele mai pică şi singure. De unde trag concluzia că ţara asta e, totuşi, normală, dacă e să definesc normalitatea după aceleaşi standarde. Adică are accidente groaznice, are furtuni care paralizează bucăţi întregi din teritoiu, are scandaluri în politică şi showbiz, are crime şi criminali. Şi-atunci când le are, le are din plin. Nu cunoaşte jumătăţi de măsură.

De pildă, ştirea asta, care, cu siguranţă, va fi hrană pentru jurnalişti cel puţin un an. Plus subiect de carte – deja contractată – şi, n-am nici o îndoială, scenariu de film, cu Woody Harrelson în rolul principal. Priviţi fotografia personajului principal şi veţi înţelege de ce Woody Harrelson. Un militar de rang înalt din armata canadiană acuzat de crime în serie, agresiuni sexuale şi peste 80 de spargeri de locuinţe este acel tip de întâmplare pe care nu o poţi comenta, în primă instanţă, decât printr-un truism: viaţa bate filmul. Ce CSI? Ce Law and Order? Sau alte seriale cu şi despre poliţişti/militari? Povestea lui Russell Williams, comandantul bazei militare din Trenton acuzat de grozăviile de care pomeneam, e mai tare decât orice scenariu.

Baza aeriană din Trenton, situată cam la 200 de km Est de Toronto, este cea mai mare a armatei canadiene şi punctul zero al operaţiunilor de suport pentru militarii detaşaţi în Afganistan şi pentru operaţiunile umanitare în care Canada trimite ajutoare cu elicoptere sau avioane (Haiti şi Chile sunt ultimele exemple). Aceeaşi bază militară operează avioanele cu regim special, cele cu care se deplasează demnitarii ţării: miniştri, parlamentari, prim-ministru, guvernator, plus oaspeţii lor, când e cazul. La aceste zboruri, toţi membrii echipajului, de la pilot la însoţitori de zbor, sunt militari de la Trenton. Pot doar să-mi imaginez prin ce filtre sunt trecuţi periodic angajaţii bazei; la ce controale psihologice, profesionale, de securitate şi de etică sunt supuşi atunci când se pune problema delegării într-o misiune sau a avansării.

Şi atunci, cum a fost colonelul Williams în stare să păcălească toate aceste filtre şi să pozeze în militarul perfect? Cariera lui era fără pată. Era cel mai tânăr comandant din istoria bazei de la Trenton, aflat deja în cărţi pentru postul de comandant al forţelor aeriene canadiene. Tocmai începuse un curs intensiv de franceză, singura abilitate care-i lipsea din CV-ul impresionant pentru a putea fi propus pentru şefia supremă a armatei aerului. Nu a trimis, de-a lungul anilor, nici un semnal care ar fi putut sugera vreun „deranj”. Dar poate că tocmai perfecţiunea, lipsa oricărui derapaj minor, ar fi trebuit să atragă atenţia.

Urmăresc povestea din ianuarie, când presa a semnalat dispariţia unei tinere, Jessica Lloyd, într-un orăşel, nu departe de Trenton. S-a vorbit despre căutările poliţiei, despre grupul de sprijin înfiinţat pe Facebook, s-au difuzat interviuri cu fratele tinerei, poza ei era în toate ziarele. Apoi, după câteva zile de linişte, a venit ştirea arestării colonelului Russell Williams. S-a întâmplat în zori, la un filtru obişnuit al poliţiei, când un agent vigilent a observat că pneurile maşinii lui Williams erau identice cu urmele găsite în apropiere de casa Jessicăi Lloyd. Câteva ore şi-un interogatoriu temeinic mai târziu, corpul Jessicăi era găsit, iar colonelul Williams arestat. Spre şocul întregii ţări.

Vestea arestării a venit şi cu lista de acuzaţii, care, din nou şoc, cuprindea nu una, ci doua omucideri – Jessica şi o altă femeie, angajată a bazei Trenton, mai multe agresiuni sexuale în care victimele fuseseră legate la ochi şi abuzate, plus mai multe spargeri de locuinţe în care au fost furate obiecte de lenjerie de damă. Brusc, militarul perfect s-a transformat nu doar într-un criminal, ci într-un personaj cu evidente defecţiuni de personalitate. Aproape un Hannibal.

N-am să detaliez, povestea e prea lungă şi prea complexă. Google ştie o mulţime despre acest caz, pentru cei fascinaţi de minţile diabolice. Pentru amatori, detalii aici, aici, aici, şi încă într-o mulţime de locuri, dacă aveţi răbdare să mergeţi din link în link. Cartea despre Russell Williams va apărea în toamnă şi n-am nici o îndoială că nu va sta mult pe rafturi. Despre film nu am aflat încă nimic.

Anunțuri

One response to “Întâmplări din ţara unde nu se întâmplă nimic (1)

  1. Pingback: Fascinaţia diabolicului | Observaţii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s